“Drumul spre casă” sau despre redescoperirea bucuriei de a fi român

Primăvara este anotimpul în care lumea se înfăşoară în lumină iar omul se desfăşoară întru bucuria de a fi în mjilocul naturii care renaşte.

Se întâmplă într-o viaţă de om să mergi, din când în când, undeva într-un loc anume unde cauţi mereu normalitate sau încerci să găseşti o frântură din normalul care cândva î(ţ)i era vieţii un căpătâi.

Dacă aproape la orice pas pe care îl faci prin viaţă în jurul tău nu mai găseşti privirea omului decât rar şi ai parte doar de ochii înjectaţi cu patima puterii, înavuţirii şi vanităţii unei lumi smintită prin "dilematicii" care se vor adoraţi prin Amfiteatre, nu îţi rămâne decât nădejdea lecturii “Drumului spre casă”.

O carte “Drumul spre casă” situată dincolo de orice clişee şi un Principe Nicolae al României, de care fiecare dintre noi avem nevoie ca model de trăire şi gândire. 

Un dialog despre importanţa drumului spre casă, despre motivaţia de a se întoarce acasă şi despre temeiul respectării tainei românismului.

Pentru românii care au uitat cum este să redescoperi bucuria revenirii acasă, cartea este un îndrumar iar pentru românii care în ţară fiind au uitat ce înseamnă să trăieşti bucuria de a fi acasă este un îndreptar.

Deloc pătimaş este şi rămâne mereu drag sufletului românesc dialogul firesc ci mai repede descoperim în acest context şi o rememorare a frumuseţii din viaţa de pe meleagurile binecuvântate de Maica Domnului ale unei Românii întregite.

Frumoasa descriere a vârstelor este un permanent moment al formării omului. Principele Nicolae al României a ales să ne prilejuiască experienţa unei vieţi trăite intens.

Orice întoarcere spre casă reprezintă nevoia prezenţei în mijlocul românilor. Revederea este necesară fiindcă privirea care se dăruieşte înseamnă pecetea întâlnirii inimilor. 

Principele Nicolae al României ne-a dăruit cu acest prilej al revederii de la Cluj acel "ceva" din freamătul împlinirilor de care ne-au lipsit smintiţii şi mişeii în 24 de ani din momentul anului 1989.

După atâta amar de stat „supt vremi” iată că a sosit şi clipa în care Principele Nicolae al României este Cel iubit şi aşteptat de români, nu fiindcă trebuie, ci înainte de tot şi toate, fiindcă prin cartea “Drumul spre casă” ne dăruieşte nădejdea restaurării neamului românesc, pe care au încercat să o distrugă smintiţii şi mişeii în anul 1989.

România dovedeşte că are o paradigmă reprezentată de Principele Nicolae al României şi tot România are tăria îndrumarului dragostei necondiţionate pentru neam şi ţară prin mărturisitorii, din închisorile comuniste, numiţi de către români şi Sfinţii Închisorilor. 

Cred că simbioza celor două contexte poate însemna restaurarea neamul românesc.

Doamne, ajută! 

Am lăsat în chip de dar şi dăruire Principelui Nicolae al României, cartea "Şepcile Roşii". 

Un semn de preţuire deosebită cuvenită numai oamenilor care iubesc simbolurile naţionale şi le reprezintă cu demnitate, onoare şi onestitate. 

Mulţumesc "U"iştilor care m-au sprijit pentru acest demers. Dacă această carte nu era reeditată atunci darul nu ar fi fost posibil astăzi. 

Cartea o aflaţi la 
http://www.curteaveche.ro/drumul-spre-casa.html