De ce merg în
peluză? De ce ultimul batalion? De ce pentru eliberarea de comunism?
Merg în peluză să
cânt alături de camarazii mei pentru simbolul ”U”. Este o luptă dreaptă sau un
strigăt de luptă îndreptat împotriva a tot răul care ne împresoară clipă de
clipă.
Este o ieșire din mijlocul unei lumi fără valori și simboluri, spre a le
arăta ignoranților acesteia, necesitatea redescoperirii acelei omenii din ființa
națională care ne unește. Împreună suntem un
batalion, ultima apărare împotriva minciunii, imposturii și fărădelegii.
O ”U”nitate
care devine din anul 1919 și rămâne-va, trăsătura definitorie a eliberării de comunism în
orice ”cameleonism” ar fi acesta încuibat țării. Un batalion care, indiferent de
context, merge spre marea biruință românească asupra răului aruncat ca o plagă în inima
neamului românesc de către adepții ”holocaustului roșu”.
Cei din afară sau
spectatorii de ocazie nu pot să înțeleagă min”U”nea, cei de la catedră, care nu
cunosc ”starea de excepție”, nu pot să își asume adevăr”U”l, cei din societatea
civilă nu pot să rostească și să descrie glasul neam”U”lui românesc, cei îmbuibați
de privilegii nu au cum să privească pentru că orbirea lor este cronică, cei
politic corect și activiștii efemeridelor nu vor încerca măcar să ridice capul
spre simbolul ”U” fiindcă lanțul dominației, lanțul patimei de putere și lanțul
de demagogie le-a închis inima și nu mai reușesc să vadă adevărul.
La un moment dat
părintele Iustin Pârvu mărturisea dinspre rezistența din temnițele ”holocaustului
roșu”, despre torționarii că erau nedumeriți de tăria inimii și forța minții
Sfinților din Închisori.
Reperul pentru neam
și țară, educația pentru unica jertfă, aceea în a da ”totul pentru o idee” și
credința de nestrămutat într-o Românie drept măritoare, întregită și numai a
românilor. Acestea trei ne fac
să fim biruitori iar deasupra acestora este iubirea pentru neamul românesc, pentru că ”U” este parte din glasul patrioților care ridică țara și care face
inimile să tresalte în asalt.
Dacă societatea
civilă tace, dacă de la catedre nici măcar nu se mai șoptește, dacă de la ”înalțimile”
rectoratului ori decanatelor nu mai există – ”datoria vieții noastre” – pentru ”U”
ca ”simbol al unor inimi românești”, atunci consider că Peluza ”Șepcile Roșii” este
ultimul batalion rămas pentru eliberarea de comunism.
Iată un mesaj decisiv și mereu valabil, din
partea peluzei, pentru o țară obligată la alegerea răului în cele mai perfide
forme ale sale de către niște indivizi care se legitimează pe corupție, fals
patriotism, minciună:
”02.11.2014 NOI
VREM O ROMÂNIE MARE, LIBERĂ ȘI CURATĂ DIN MÂNA POLITICIENILOR FALȘI PATRIOȚI,
SCĂPATĂ!”
Suporterii descriu
ceea ce nu au curajul să afirme cei din societatea civilă! Peluza este singura
zonă eliberată de comunism și de cele două rele mereu puse obligatoriu înaintea
neamului românesc să le aleagă!
Un alt mesaj
pilduitor vine tot din partea peluzei dar de data aceasta pentru niște
ignoranți care visează la dictate fără minte date și în aceeași măsură pentru
cei care nu vor să își amintească de jertfa eroilor neamului românesc
(cei care astăzi tac din interes personal, cei care mâine abia dacă mai șoptesc și astfel marchează, spre rușinea lor, inexistența ”datoriei vieții noastre”):
(cei care astăzi tac din interes personal, cei care mâine abia dacă mai șoptesc și astfel marchează, spre rușinea lor, inexistența ”datoriei vieții noastre”):
”25.10.1944 PE VECI
SE ȘTIE CĂ V-AM LĂSAT O BALTĂ ÎNTR-O CÂMPIE!”
În Peluză, toba
bate și anunță, vocile ”U”ltras sunt ”U”nite și așa va fi mereu, fără osteneală
simbolul ”U” merge mai departe prin min”U”nea care netezește biruința.
Dacă societatea
civilă și intelectualii de la catedră nu au curajul să afirme adevărul, iată că
suporterii de la ”U” Cluj dovedesc că vrednicia există!
Din respect pentru
Unica Peluză din Cluj Napoca, orașul apărat de Avram Iancu și străjuit de Lucian Blaga
și Mihai Eminescu, are datoria vieții lui: să fie prezent la stadionul Dr. Mircea Luca!
