Anul 2014 a fost și atât (1)

Anul 2014 a fost și atât.

Încerc la final de an 2014 și început de 2015 o retrospectivă pe scurt și fără pretenții exhaustive, a imaginii mele despre Hațeg, General Berthelot, Orașul prăfuit ghimpele din inima mea, Bretea Română, Cluj – Napoca, prieteni, oameni dragi din Vatră și alte evenimente din diverse locuri unde am fost și nu în ultimul rând despre mine.

Anul 2014 a fost și atât. Orașul prăfuit sau ghimpele din inima mea. Evenimente la Cluj -Napoca și în deplasare

Anul 2014 a fost și atât. La Hațeg și în împrejurimi

Familia, care înseamnă pentru mine întruchiparea dragostei, precum spațiul Bisericii este rostul întregirii vieții noastre prin Sfintele Taine, ca în fiecare an a rămas singura bucurie din toate punctele de vedere. Am ca spațiul vital și în acest an locul inimii mele Mănăstirea Colț.

Fr”U”m”U”sețea visului împlinit a venit din partea camarazilor mei ”U”iști, cărora le mulțumesc frumos! Tot mai puținii mei dragi prieteni sunt la locul deplinei stări de grație sufletească.

Din partea voastră primesc de fiecare dată iubire, iertare pentru greșeli și prețuire mai mult decât merit.

La regrete mari am destule însă zic doar atât: că nu am ajuns mai des în mijlocul familiei la General Berthelot, Cinciș, Bretea Română, Brașov, la Mănăstirea Prislop, la Mănăstirea Petru Vodă, conferința de la Hațeg a domnului Cristian Ciobanu (evenimentul cultural voluntar al anului în opinia mea), Teatrul Național Cluj și în Munții Retezat.

Oameni și indivizi care m-au dezamăgit

Patru, poate chiar cinci oameni, de la care nu mă așteptam să-mi fie exemple de relativizare, m-au dezamăgit foarte mult. Am întrerupt colaborarea din pricina lipsei de respect față de reguli elementare și din pricina disprețului manifestat față de propunerile de colaborare, fie ca evenimente (a căror costuri nu au fost nici pe departe prea mari pentru un oraș atât de mic, așa cum a fost un eveniment organizat anul acesta), fie ca idei ori schițe de proiecte.

Am observat foarte des apetența reprezentaților conducerii din Hațeg pentru proiecte și evenimente organizate în cerc restrâns.

Niște indivizi oarecare au reușit cu o răutate ieșită din tiparele normalității să mă insulte, să mă calomnieze ori să mă amenințe în privat, fără vreo justificare, cum foarte puțini au făcut-o vreodată. Aceasta ca rezultat al rugăminții mele de a fi lăsat în liniște și a nu mai fi hărțuit pe rețele de socializare. Au atras și pe alții din păcate în jocul lor murdar. Nu sunt singurul din Hațeg care a fost în situația aceasta, săvârșită de acești indivizi și apropiații lor.

Aceștia sunt din păcate toți din Țara Hațegului și nu merită să le trec numele în registrul negativ al anului 2014, nu merită decât să uit că i-am cunoscut cândva și atât. Pentru aceștia este anul 2014 și atât! Sper ca în anul 2015 să nu mai am incidente de acest fel și nici parte de astfel de oameni sau indivizi.

Prefer să stau departe de politică

La fel ca în 2013 și în 2014 am încercat pe cât posibil să mă țin departe de mizeria, zavistia, bârfa, zgomotul, demagogia și mai ales brutalitatea disputelor politice.

Mai rar ca în alți ani pierduți, în care mă iroseam aiurea și adesea în dispute fără rost, am avut opinii față de anumite contexte pe care le-am considerat cu adevărat importante.

M-am implicat în proiecte culturale, indirect și discret, tocmai pentru că am înțeles că este bine să faci ceva pentru oraș fără a te remarca tu în primul rând.

De ce am ocolit orașul Hațeg în 2014?

În 2014 am ocolit orașul Hațeg, după ce am realizat că este aglomerat din multe puncte de vedere și mai ales pentru că duhnește în multe a nesimțire, lentoare, vanitate și ridicol.

Termenul impropriu utilizat în ”politica” locală ”omul sfințește locul” s-a dovedit falimentar și sortit pierzaniei. Evident că spre binele orașului este faptul că putem rămâne cu nădejdea într-o ieșire totală din politică a celui care l-a utilizat dar și al apropiaților lui (unii găsiți cândva incompatibili).

Am înțeles faptul că termenul de ”schimbare” nu există în politică, astfel că nici orașul Hațeg nu se remarcă diferit, ci persistă de 25 de ani numai în această stare de ”încremenire a schimbării”.

Termenul de ”lucru bine făcut” lipsește cu desăvârșire atâta vreme cât relațiile sunt bazate doar pe argumentul direct sau indirect al afinităților reciproc avantajoase, criteriul fiind mereu al interesului personal.

Ce face un lider după ce preia administrația?

Orice lider nou al unei instituții de administrație, aflată la început de drum, înainte de a desfășura activități în interesul orașului, dacă nu evaluezi imparțial, în primul rând capacitatea de muncă și profesionalismul personalului, pe criteriul corectitudinii profesionale, concreteții dovezilor în privința fidelității față de interesul orășenesc și coerenței activităților de rezultat în raport de specificul pregătirii și nu iei măsuri în privința incompetenței constatate ca urmare a verificărilor, atunci nu poți discuta nici de ”schimbare” și nici de ”lucrul bine făcut”.

Regula degradantă ”nu ai pe cineva undeva”

Este trist faptul că se păstrează acea regulă degradantă a lui ”nu ai pe cineva undeva” în ceea ce privește locurile de muncă în firmele de stat. Această meteahnă este prezentă cronic la nivelul întregii țări în sectorul de stat, unde foarte rar se admit oameni fără a se ține cont de această regulă. A nu se confunda cu recomandarea pe criteriul profesionalismului, așa cum confundau unii pe vremuri instituția de ”lobby” cu șpaga.

Spațiul valorii, muncii tradiționale și păstrătoare de specific local, instituțiilor de cultură și civilizație în orașul Hațeg a fost de vreo 25 de ani treptat luat cu asalt, pe scurt spus, de adepții unei ”simbioze a promiscuității” numite ”păine și circ”. La fel ca la nivelul întregii țări asistăm la ”manelizarea” societății din Hațeg.

De ce prefer să fiu în trecere?

Prefer să fiu în trecere printr-un oraș în care un parc este ras cu buldozerele de pe suprafața, unde altă dată era vechiul Cinema, într-o clădire minunată la rândul ei distrusă, din centrul orașului Hațeg, pentru a lăsa loc mercantilismului sufocant atât ca trafic cât mai ales ca aglomerare de oameni, din care Zimbrul din alt parc este luat, vopsit aiurea și dus undeva la intrare în oraș, așezat într-un loc de cotitură, fără a putea fi altceva decât un reper fugar și fără vreun rost.

Un oraș cu mari probleme de șomaj, căriua i se distruge în timp Fabrica de Bere, Fabrica de Conserve și alte domenii, dar care are unele firme de construcții, interesante și cointeresate, mereu pe profit și oameni cu vile și mașini scumpe, care denotă opulență, un oraș care nu mai are Librărie, pentru că interesul este ca în locul acesteia să funcțoneze un bar, un oraș în care ”Cinematograful Dacia”dispare iar aparatul de proiecție pentru filme care făcea cândva ca ”Uzina de vise” să funcționeze, a sfârșit probabil la fier vechi (o altă afacere profitabilă pe timp de criză, când altele ruginesc), un oraș în care locurile de muncă sunt o raritate iar șomajul este o invitație la a pleca din România.

Prefer să fiu în trecere printr-un oraș în care deși există producție de îmbrăcăminte tradițională, autoritățile publice ori private nu realizează, decât rareori, o implicare în vederea colaborării pentru expunerea și vânzarea acestora, în care nu există un spațiu public prin care să promoveze ”Țara Hațegului” ca reper turistic (Sinagoga ar fi putut fi un astfel de spațiu, dar totul s-a limitat, ca acțiune, doar pentru repararea acoperișului) prin proiecte și a fi un laborator de analiză și punere în practică a ideilor sub forma de proiecte.  

Excepție fac Hotel Ferdinand, Adaconi – unde am avut bucuria să găsesc și cartea Principelui Nicolae al României ”Drumul spre casă”- și Outlet Hațeg. În aceste locuri puteți să găsiți elemente ale portului produse de Coop Hațegana.

Doar reprezentanții Geoparcului Dinozaurilor din Țara Hațegului prin diversitatea abordărilor și seriozitatea implicării în proiecte au reușit să compenseze lipsa de reacție din partea autorităților și a multor hațegani, realizând prin acțiuni de voluntariat ceea ce nu s-a realizat în 25 de ani de administrație. Principiul lor: voluntariatul! Cine afirmă că orașul Hațeg nu are oameni care pot activa profesionist să privească atent către tinerii voluntari. 

http://www.hateggeoparc.ro/

Trei întrebări legitime

De ce orașul Hațeg vreme de 25 de ani nu și-a păstrat reperele socio-economico-culturale de stat sau de ce nu au fost deloc susținute sau restaurate, prin inițiativele private aceste domenii cândva profitabile?

De ce în orașul Hațeg vreme de 25 de ani administrația nu realizează locuri de muncă sau susține ori atrage proiecte, pentru a valorifica pontențialul profesional și intelectual al tinerilor, care pleacă în marile centre universitare, dacă aceștia vor să revină în oraș și să contribuie la dezvoltarea durabilă a acestuia?

De ce într-un oraș care a atins un nivel de subzistență economică și șomaj alarmant, există atâta opulență și discrepanță între păturile societale sau de ce nu este încurajată dezvoltarea unei ”clase de mijloc”?

Tragicul din cadrul ”societății civile”

Am observat cum tragicul își face loc în ”societatea civilă” din Hațeg prin faptul că unii confundă ”justiția” cu ”judecata” lamentabilă și fără valoare, atâta vreme cât aceasta este lipsită de respect pentru prezumția de nevinovăție, ”libertatea de exprimare” cu insulta, calomnia ori amenințarea și ”pamfletul” cu vorbăria care nu își are rostul nici măcar la o întrunire de comuniști.

A se ține cont că în mediul de seceră și ciocan, pamfletul este imposibil de realizat, acesta este înlocuit cu aruncarea noroiului în adversarul politic.

Atâta vreme cât ”lupta politică” se desfășoară sub povara celor sus caracterizate aceasta își merită ghilimelele.

Cel mai frumos gând; sunt subiectiv și nu-mi pare rău

Un moment special în acest an a fost atunci când am descoperit că ”Hațegana” există. Mă refer la Coop Hațegana, unde am avut un minunat prilej de redescoperire al tradițiilor românești din ”Țara Hațegului”. Felicitări celor care duc mai departe valorile reale ale Țării Hațegului fără nici un sprijin din partea aturotiăților vreme de 25 de ani.

O afacere de succes, care poate fi trecută la argument este Rolux. De ce fac această afirmație? Pentru că implicarea în această afacere este o stare de spirit aparte. Dacă nu mă credeți căutați pagina de facebook și veți vedea că am dreptate. Dacă nici astfel nu vă convingeți, vă îndrum să-i cunoașteți pe oamenii care au realizat și adus în Hațeg această afacere.

Alt moment important este existența unei moderne săli de fitness, unde am avut bucuria de a merge și a mă bucura de sport. Trist este că unii oameni care vin la sală nu au reușit să depășească ”jocurile juneții” și dacă nu ești atent, te mai trezești cu adidașii prin locuri unde nici măcar nu aveai idee că i-ai fi putut așeza. În fine, aspectul ține de educație și de cei șapte ani de acasă dar și de comportamentul într-un loc în care scopul este sportul.

Felicitări pentru cei care au oferit, vremelnic din păcate, garanția ideii de continuitate, prin succes celor care au performat cu echipa de fotbal ”Retezatul Hațeg”. Nu știu în istoria fotbalului din Hațeg să se fi realizat un astfel de succes. Păcat că nu s-a oferit continutate tradiției fotbalistice din oraș. Oricum fotbalul din Hațeg se bazează pe tradiția reprezentată de ”Retezatul Hațeg.” A încerca să distrugi această tradiție și acest nume echivelează cu a nega una din valorile orașului sau a refuza tradiția.

Dacă tot am ajuns la contextul reprezentat de sport îmi pare rău că nu am putut asista decât o singură dată la un antrenament al sportivilor care practică handbal, la karate, volei, baschet, tenis sau judo (îmi amintesc cu drag și recunoștință de Sandu Frențoni, cel care mi-a îndrumat calea spre sport la Hațeg în anii tinereții) etc nu am fost deloc prezent. Este lăudabil că oameni inimoși compensează prin sportul de performanță, carențele din alte domenii. Poate că autoritățile se vor îndrepta mult mai mult către acești oameni vrednici și se vor gândi de asemenea la faptul că o Librărie este vitală pentru oraș. Exercițiul prin lectură este la fel de important ca sportul de performanță.

Un experiment interesant dar ignorat de către cei din Hațeg este MTB Hațeg. Vă las să căutați grupul pe facebook și astfel să descoperiți ce oameni minunați sunt în acest grup și ce fac ei din drag de sport și de Hațeg.

La capitotul oameni frumoși din Hațeg aș trece pe cei despre care am scris deja: Cetățenii de onoare ai Țării Hațegului. Citiți și încercați să înțelegeți de ce orașul Hațeg a fost ocolit de progres, prosperitate și potențial, aceasta până să apară acești oameni. Atâta vreme cât orbirea persistă, voluntariatul va fi privit la Hațeg ca o ciudățenie și va fi tratat cu lipsa de implicare. 
Ei sunt oamenii după care trebuie să se orienteze hațeganii, atunci când vor să facă ceva pentru orașul lor. Ei reprezintă viitorul acestui oraș și trebuie susținuți, încurajați și promovați în toate activitățile publice sau private din orașul Hațeg. 

http://stefanmihaimartinescu.blogspot.ro/2014/09/cetatenii-de-onoare-ai-tarii-hategului.html

Vă mai ofer un nume: Mihai Bursesc

Un link: http://www.tara.hategului.ro/

Sunt sigur că mai sunt și alte exemple, fiecare este dator să le expună și să contribuie la promovarea lor. 

Urmează

Anul 2014 a fost și atât. La Cluj -Napoca și în deplasare