Unitatea de după alegeri

Este vremea unității însă nu cea care vine din partea unor ”piloți orbi”. Discutăm despre o altfel de unitate decât cea pe care o clamează cu emfază, pentru a-și legitima eterna rocadă, dar fără prea multă empatie cu neamul românesc politicienii de ieri, de astăzi și din păcate de mâine.

Avem nevoie de o unitate care să izvorască dintre noi, din mijolcul nostru și înspre care să se îndrepte toți românii cu drag de neam și țară însă cu o rânduială reală în viața lor creștinească. Nu poți să realizezi unitatea națională fără a avea o astfel de viață, care să te îndrume spre a înțelege mesajul unor români, pentru care țara și neamul românesc sunt mai presus de orice alte meschine interese.

Vrednicia trebuie să existe de ambele părți fiindcă nu ai cum să te arăți vrednic de neam și țară atâta vreme cât aduci injurii, jigniri, amenințări, faci zavistie, faci viclenie și sminteală, instigi la ură față de aproapele tău. Vrednicia este o iluzie mai ales dacă ajungi să îți disprețuiești țara, credința strămoșească și neamul. Cine crede că prin această metodă diversă deja enumerată este vrednic de laudă dacă o aplică dușmanului, adversarului politic sau de idei, atunci cel în cauză este căzut în mare înșelare. Un astfel de individ nu este cu nimic mai prejos decât cel pe care -chiar vinovat fiind- îl supune unui astfel de tratament.

În cazul acesta nu îi excluzi nici pe unii dar nici pe alții dar încerci măcar să păstrezi un mod civilizat de dialog sau de relație. Dacă totuși nu se poate nici pe această cale este clar că o atitudine fermă și demnă de distanță este necesară dar fără a-l jigni.  

Dacă politicienii vremelnic și doar spre a-și face rocada ne solicită din când în când să ”fim uniți” împotriva răului mai mic sau după caz mai mare, ei o fac doar de dragul unor privilegii, care le demască patima după putere, de avuție și de dominație.

Este o ”unitate” numai pentru ei săvârșită pe dezbinarea noastră, astfel democrația ajunge să fie demonocrație, pentru că nu aduce altceva decât dispreț, ignoranță și ură a noastră unii față de ceilalți.

Și ce ”ne unește” dacă nu ura față de cel care nu este în afinitatea electivă?

Și ce ”ne unește” dacă nu răul mai mare sau răul mai mic, pe care îl impun vremelnicii practicanți ai rocadei la putere?

Refuz să cred că suntem incapabili de bine, de a solicita să alegem între ”un bine mai mic ori un bine mai mare”. Nu cred că din mijlocul nostru nu se pot arăta români care să ne poată oferi un răspuns pozitiv, demn și fără echivoc la solicitarea noastră.

Prea multă risipire există în cadrul societății civile creștine prin faptul că vocea ei este doar sporadică și numai când atacurile împotriva creștinilor sunt la limita suportabilității se arată ca mai apoi să își recapete locul în tăcere sau șoaptă.

Prea multă risipă de idei prin disputele între liderii de opinie din societatea civilă creștină atunci când trebuie să voteze sau nu un politician. Prea multă discreție din partea societății civile creștine atunci când există un context dat își poate exprima opinia și astfel apare prmisivitatea pentru tot felul de indivizi cameleonici în toate, dar mai ales vicleni și smintitori prin dublu limbaj ori încuibarea unui politic corect.

Nu este nevoie de schimbare ci de redescoperirea reperelor. Iată că ”românii absoluți” care cândva au dus lupta cea bună până la mucenicie se întorc către noi și așteaptă să le urmăm exemplul. Este nevoie de multă renunțare și empatie dar în același timp și de regăsirea acelui dialog care mereu la grele vremuri a ajutat neamul românesc să nu piară ci să se arate biruitor înaintea celor mai perfide chipuri ale rătăcirii.  

Cât despre vot iacă acum vom vota și de data asta pentru că și anul acesta din cauză că dintre noi nu s-a ridicat încă nimeni care cheme țara spre bine și să urmeze sfatul părintelui Iustin Pârvu la unitate. 

După ce vom vota este bine să se adune cei mai de seamă reprezentanți ai societății civile creștine și care se simt în stare să cheme neamul românesc la unitate.

Cred că a sosit vremea ca după 25 de ani de risipire și risipă să se pună un bun început. Așa că fiecare să își vadă de alegerea lui și să gândească apoi serios la ce vom face în unitate pentru neam și țară după alegerile acestea.  

Intelectualii societății civile creștine trebuie să înțeleagă faptul că au o mare responsabilitate atât față de înaintașii lor cât și față de poporul credincios și să cheme la unitate toți românii pentru bine și doar astfel vom scăpa de vremea celor două rele.  

Cred că dacă din mijlocul nostru se ridică români care nu au avut nici o legătură directă, indirectă, explicită sau implicită cu actuala clasă politică vom putea să nădăjduim la regăsirea inimii acestui neam românesc mereu greu încercat de vremi ostile.