text publicat în Jurnalul de Hațeg din aprilie 2013
Tu ce
poţi face pentru Haţeg?
În cadrul
familiei, cei şapte ani de acasă se deprind de la părinţi. Tatăl şi mama fiind
cele dintâi modele de urmat, astfel după cum s-a rânduit de la Dumnezeu, să fie
familia, „parte femeiască şi parte bărbătească”.
Cu trecerea
timpului părinţii treptat transferă educaţia familială în spaţiul învăţării,
prin medierea către şcoală. Foarte importantă în cadrul familiei este şi
dimensiunea „dreptmăritoare” a surselor pe care părinţii fundamentează
deprinderea celor şapte ani de acasă pentru pruncii lor.
În funcţie de
modul în care părinţii îşi asumă abordarea zorilor, cam astfel vor răspunde şi
pruncii de viaţa ce se aşterne înainte cu încercări, cu realizări materialnice
dar şi cu daruri duhovniceşti. Normal este ca în cadrul oricărei familii -
fiecare copil sau copilă - în timp să îşi asume de la cei mai în etate dorinţa
de a se implica cu ceva anume în cadrul familial.
Ţelul de a face
ceva pentru familie. Şi acesta este cel mai important efect al asumării celor
şapte ani de acasă, din partea pruncilor, dar în acelaşi sens un succes al
părinţilor în procesul iniţierii acestora în zorii vieţii familiale. Cam astfel
este şi în cadrul societal. Fiecare înainte de a cere un folos material,
trebuie să se implice cu ceva prin care să fie îndreptăţit la a avea acces la
acel folos material. Criteriul implicării trebuie să fie acela al celor şapte
ani de acasă.
Cu atât mai mult
când aducem în discuţie contextul unui oraş. Administraţia oraşului are datoria
de a căuta cele mai bune soluţii pentru ca oraşul întreg să prospere şi
locuitorii să îşi poată face un rost în viaţă. Cetăţenii oraşului însă trebuie
la rândul lor să vină cu propuneri legale, morale şi echitabile pentru a
sprijini administraţia oraşului în găsirea oportunităţilor de dezvoltare.
Tocmai de aceea
ca haţegani înainte de a solicita administraţiei locale vreun beneficiu este
vital să ne întrebăm: „Noi ce putem face pentru Haţeg?”
Există o
sumedenie de surse europene care finanţează nu doar ideile geniale ci şi potenţialul
de aplicare al acestora. Dacă între cele două aspecte se găsesc punţi atunci
transpunerea acestora în proiecte poate să aducă finanţare pentru o dezvoltare
care să „iniţieze” locuri de muncă.
Am speranţa că a
sosit vremea ca la Haţeg să gândim în primul rând la ce putem face pentru
dezvoltarea oraşului, dar nu pe spaţii restrânse sau pe termen scurt, ci
într-un cadru mai vast, care să vizeze un întreg societal, fără discriminare.
Pentru haţeganii care încă nu au înţeles, trebuie să ştie că oraşul Haţeg, după
schimbare şi-a deschis porţile, dar nu spre aceia care vin să „dobândească fără
a dărui”, ci în primul rând către aceia care antreprenorial şi cu fidelitate
haţegană au în mentalitatea lor cele două componente: o idee şi un potenţial de
aplicare al acestora convergente unei finanţări europene.
Nu cred că este
timp pentru lamentări, injurii, referendumuri sau triste invidii. Trebuie să
gândim fiecare dintre noi cum putem face parte din acest parteneriat între
administraţie şi haţegani, care să urmărească dezvoltarea oraşului.
Unde pot duce
toate acestea? În primul rând la aducerea de locuri de muncă pentru haţegani.
În al doilea rând în stabilizarea bugetului local. În al treilea rând în
diminuarea opiniei generale că „la Haţeg nu se poate face nimic şi că de aceea
trebuie să plecăm în alt oraş mai mare”.
Înainte de a
cere ceva administraţiei „te întreabă şi socoate” dragă „cetăţene” haţegan „Tu
ce poţi face pentru Haţeg?”, nu pentru tine, nu pentru administraţie, nu pentru
familie, nu pentru prieteni ci pentru Haţeg!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu