Din păcate nu am găsit o fotografie de arhivă cu ”Cinematograful Dacia”. Dacă cineva din Hațeg are o asemenea fotografie și vrea să ajute prin aceasta la acest text de reamintire, cu dragă inimă îi mulțumesc.
Se numea
”Cinema Dacia” dar numai până prin anul 2003, atunci când a fost închis.
Despre
multe din simbolurile orașului Hațeg, astăzi vorbim doar la trecut și cu
tristețe. Le mai putem vedea în poze, unele, iar altele doar ca ruine.
Doar
nostalgia acestui trecut frumos al tradițiilor hațegane, mă determină să îmi
aduc aminte de faptul că a fost o dată ”Cinema Dacia” și să scriu cu furie,
despre încă un simbol cultural al Țării Hațegului, la care s-a renunțat mult prea
ușor.
De ce cu
furie?
Explicația
ar fi simplă având în vedere contextul în care ”Cinema Dacia” și-a trăit
ultimile clipe de existență. Cel din urmă film care a rulat a fost românesc și
se numește ”Furia”.
A fost
ca ”o premoniție” și în același timp a lăsat în urmă doar ”o furie” în șoaptă,
prin lipsa de atitudine/ implicare civică, din partea intelectualității
hațegane dar și neputință în abordarea și rezolvarea problemelor esențiale în
comunitate, din partea factorilor de decizie de ieri, de astăzi și sper că nu și
de mâine.
Am
început întru reamintire să descriu momentul parcului distrus, apoi am trecut
la ”Zimbrul” din celălalt ( și nu ”celălant”, așa cum strivesc unii - ”cu mai
multă școală decât alții”- "de-ai locului", exprimarea în graiul românesc) parc, în
acest moment se adaugă și ”Cinema Dacia”.
Ca atare
constat că tragedia orașului Hațeg a cuprins și lovit mai ales în tradițiile
locului.
Cât să
fi costat roata fără nici o legătură cu orașul Hațeg, care a fost adusă în
locul ”Zimbrului” din parc?
Dacă
industriile tradiționale hațegane au fost demolate (avem exemplul Abatorului)
iar fierul probabil a fost valorificat ca în multe cazuri în țară de către
afaceriștii de profil.
Nu
cunosc situația/ destinația utilajelor rămase după ce s-a pus lacăt pe fosta
Fabrică de Bere și la Fabrica de Conserve ori ICIL, dar ar fi foarte interesant
dacă cineva ar face o informare cu privire la soarta lor.
Consider
că putem să întocmim o ”carte neagră” a distrugerii industiilor de tradiție din Hațeg și Țara Hațegului, la care am putea
adăuga și un capitol despre parcul masacrat, despre ”Zimbrul” din parc aruncat
într-o curbă la intrarea în oraș, despre ”Cinema Dacia”, despre Gara din Hațeg
etc.
Este
tragic faptul că nimeni nu s-a sesizat de 25 de ani cu privire la aceste
aspecte care au reprezentat ceva în istoria orașului Hațeg.
Cam atât a mai rămas din Abatorul Hațeg:
Cam atât a mai rămas din Abatorul Hațeg:
Să trec
însă la ”Cinema Dacia” despre care eu îmi amintesc cu drag și de care mi-e dor.
În
vremea copilăriei mele mergeam la film singur sau cu prietenii de joacă, ori
”cu clasa”, așa cum obișnuiam să spunem.
La casa
de bilete eram așteptați de către domnul Roșianu, cel care este o enciclopedie
a filmului. Domnul Roșianu era ”omul cinematic” prin intermediul căruia uzina
viselor putea să funcționeze.
Îmi
amintesc sala plină la un film numit ”Colosul din Rodos”. Nu voi uita
niciodată filmele cu Louis de Funes și multe alte filme pe care le-am văzut și
de care m-am bucurat mult în vremea copilăriei și adolescenței.
Știți
desigur că proiecția filmelor nu se putea realiza în vremea aceea decât un cu
aparat special dar și pe un panou destinat acesteia.
La ceva
vreme după ce s-a închis ”Cinema Dacia”, aparatul din fier a cam dispărut și
numai cei care au urmat domnului Roșianu pot să știe unde s-a evaporat așa din
senin dar în vremuri de mare ”orbire a piloților”.
A rămas
panoul dar și acela a fost aruncat uitării și ținut în condiții improprii, ca
urmare a fost afectat. Probabil că dacă era din fier ”se evapora” și acesta
precum s-a petrecut cu aparatul de proiecție.
Aparatul
de proiecție putea să fie foarte bine păstrat ca piesă de muzeu și în același timp
procurat un aparat performant pentru proiecțiile de film și totul ar fi putut
fi transformat într-un spațiu de evenimente culturale și educaționale, unde să
se îmbine filmul, cartea, dezbaterea, lectura etc.
Astăzi
vorbim de ”Sala de Spectacole”, un nume fără legătură cu orașul Hațeg sau cu România, un
nume comun și lipsit de orice înțelepțire. De la ”Cinema Dacia” s-a decăzut la
”Sala de Spectacole”.
Și
pentru ca totul să fie acoperit de simbol politic, pereții au fost vopsiți în
roșu intens și alb, noroc cu motivele de pe margini, că astfel se mai salvează
aparențele.
Nu am
înțeles niciodată la Hațeg de ce trebuie ca odată cu schimbarea partidului să
se schimbe culoarea instituțiilor cheie din oraș. Este atât de ridicol să
politizezi prin culoare un oraș de dragul partidului din care "traseistic"/
vremelnic faci parte ca primar.
Pot doar
să afirm că îmi este dor și de parc, și de ”Zimbrul” din parc, chiar și de
librăria din oraș, dar mai ales de ”Cinema Dacia”. Aș vrea foarte mult ca
atunci când revin din Cluj la Hațeg să pot merge cu drag la un film.
Cred că
mai există în Hațeg 300 de oameni care ar vrea să retrăiască amintirile unui
cinematograf și care ar prefera să meargă la un film decât să aleagă barul,
jocurile de noroc, discoteca sau cluburile, second-handurile care sufocă orașul
și strivesc frumusețea Țării Hațegului. Sunt deja prea multe adunate într-un
oraș atât de mic.
Închei
după cum am început:
Se numea
”Cinema Dacia” dar numai până prin anul 2003, atunci când a fost închis.
Avem
datoria să nu uităm că imaginea/ valoarea orașului Hațeg din punct de vedere
economic, cultural și mai ales tradițional a însemnat ceva pentru România dar
și pentru lumea întreagă.
Și dacă
se îngăduie aș afirma că avem fiecare dintre noi îndatorirea să restaurăm imaginea/
valoarea orașului Hațeg, încercând după puteri să readucem înapoi ceea ce a
fost frumos ori de perspectivă și să îmbunătățim sau să adaptăm la realitatea
de astăzi.
Pentru
mine Hațegul înseamnă ”Cinema Dacia”, Fabrica de Bere, Fabrica de Conserve,
ICIL, Coop Hațegana (care datorită unor oameni minunați există
dar trebuie susținută), Librăria (care a fost făcută praf și în locul ei nici
nu vreau să aud ce s-a făcut, fiindcă nu are legătură cu mediul cultural),
”Zimbrul” din parc (care în mod normal ar trebui să fie readus la locul lui tradițional;
încă se poate face un mic referendum în Hațeg pentru a rezolva acest aspect),
parcul, înainte de a fi masacrat de buldozere și multe alte simboluri, care
trebuiau păstrate, îmbunătățite și îngrijite.
”Sala Mare” roșu cu alb. Nu spun partidul fiindcă nu contează.Este bine că măcar scaunele sunt albastre și parchetul maro.
Fotografia cu Abatorul aparține lui Mihai Bursesc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu