Încerc la final de an 2014 și
început de 2015 o retrospectivă pe scurt și fără pretenții exhaustive, a
imaginii mele despre Hațeg, General Berthelot, Orașul prăfuit ghimpele din
inima mea, Bretea Română, Cluj – Napoca, prieteni, oameni dragi din Vatră și
alte evenimente din diverse locuri unde am fost și nu în ultimul rând despre
mine.
Evenimente la Cluj -Napoca și
în deplasare
Evenimentele la care am luat parte au fost destul de rare dar foarte
importante. Le voi prezenta risipit și fără vreo dată fixă, acestea au fost în
2014 și atât.
Clubul
Național-Țărănist PNȚCD a avut o primă înfățișare la Cluj. Am avut bucuria să revăd
țărăniștii din vremea cea mai frumoasă a PNȚCD în Cluj, când încă mai exista
respect pentru valorile înaintașilor și alianțele se desăvârșeau pe alte
criterii decât cele de astăzi.
Acest
club este singurul care își respectă fără condiționări aspectul național și nu
este dispus la alianțe contra naturii.
Din
păcate și astăzi există la unii oameni din Cluj tentația vanității, prin care mai
vor să atragă către ei și confesiunea lor, prestigiul unui partid, pentru care
factorul național înseamnă unitate indiferent de confesiune și educație.
M-am
bucurat să văd că există optimism în regăsirea acelui PNȚCD lăsat ca moștenire
României de către Seniorul Corneliu Coposu.
O singură
sugestie aș avea și anume faptul că dacă la București nu se mai găsesc oameni
care să fie vrednici de rânduiala lăsată de către Seniorul Corneliu Coposu,
atunci din Transilvania totul trebuie să pornească de la reprezentanții
familiei Boilă, Rațiu și alți național-țărăniști de seamă, urmași ai liderilor
de odinioară sau care au stat în preajma Seniorului Corneliu Coposu.
Nu poți
să readuci starea de spirit național- țărănistă decât dacă îndrumarea vine din
partea unor lideri pentru care educația național-țărănistă se confundă cu modul
de a fi.
În aceste
cazuri nu mă refer la fostul președinte al țării, căriua nu-i dau numele, învins
de securitate și nici la alții care s-au folosit de PNȚCD pentru a-și face un
profit efemer și nu un țel în viață, aceștia fiind ”țărăniști” doar de ocazie.
O altă excepție
este CENTRUL de REFLECȚIE
POLITICĂ și STRATEGICĂ
inițiat și susținut de domnul Sorin Platon, vorbesc despre un intelectual
altfel, locul unde în adevăr vin oameni care gândesc dicolo de barierele impuse
de vremurile falselor valori și de moravurile îndoielnice.
Vizita Principelui
Nicolae al României în Cluj a fost de asemenea un prilej să cunosc alți oameni minunați,
cei care luptă pentru restaurarea monarhiei. Momentele le-am descris pe blog. O
singură sugestie aș avea către monarhiști și anume să fie mult mai apropiați de
Clubul Național - Țărănist și mai puțin orientați de alte formațiuni politice
care s-au compromis făcând alianță cu PSD ori cu sectele lui Traian Băsescu.
1
decembrie 2014 la Cluj Napoca a venit cu frig și un mesaj, dacă nu revoltător
al premierului oarecare, cel puțin penibil prin conținut. M-aș fi dorit un 1
decembrie în 2014 fără politicieni și reprezentanți ai autorităților locale
care își etalează studiile cu ostentație. S-a văzut cât sunt de iubiți prin
lipsa aplauzelor din partea românilor prezenți. Aș fi vrut să fie doar cei care
ne apară în situații de necaz și atât. Despre mesajul din Catedrala Ortodoxă
n-am ce să scriu. Din păcate prefer să privesc în trecut pentru a mă putea
bucura de prezent.
Felicitări reprezentanților Monarhiei pentru
acțiunea onestă și demnă. Clubul
Monarhiștilor este un important
reper la Cluj Napoca pentru respect și admirație.
Și totuși, parcă prea ades uităm de România întregită și de simbolurile unor inimi românești.
Și totuși, parcă prea ades uităm de România întregită și de simbolurile unor inimi românești.
Un alt
moment frumos la care am asistat a fost Colind Coral, susținut la BCU Cluj, de către Corala Regală Transilvană, condusă de oameni inimoși, domnii Dan
Dumitrana și Flaviu Mogoșan. Nu pot să portretizez în cuvinte bucuria din
inimă, ca atare vă îndrum către paginile de facebook ”Față către Față” și ”Am
privit doar” să vedeți imagini. Cert este că în momentul concertului s-a așternut
peste cei prezenți la eveniment smerenia și bucuria atât de necesară pentru
toți.
Un alt
moment a fost lansarea cărții ”U” Cluj așa cum o știu care rămâne în memoria Clujului mai mult decât
o carte pe care o citești și apoi o așezi într-o bibliotecă. Este o mărturisire
a argumentului ”U” realizată de către un jurnalist Alin Fornade, pe care dacă
îl așez alături de Ioan Chirilă, ca om care descrie, nu exagerez cu nimic.
Cartea este un îndrumar pentru tineri, o invitație la introspecție pentru cei
aflați la mijloc de vârstă și o confirmare a reflecției pentru cei în vârstă.
Vreau să
povestesc un episod petrecut în cadrul evenimentului. Lansarea cărții s-a
produs la Cluj, în cadrul ”Festivalului de carte Transilvană”, într-o zi
minunată din toate punctele de vedere. După prezentarea cărții a urmat sesiunea
de autografe, unde a fost multă lume. Dacă evenimentul ar fi fost sâmbăta sau
duminica, la o oră accesibilă, poate ar fi fost la mulți. Alături de noi erau
și niște politicieni care își așteptau rândul pentru un eveniment colateral.
Nimeni dintre cei care așteptau pentru un autograf de la jurnalistul Alin Fornade
nu s-a arătat interesat de prezența politicienilor. Acesta este un semn de
normalitate pentru Cluj și pentru România, anume contextul în care oamenii se
îndreaptă către un simbol ”U” ignorând total prezența în mijlocul lor a
politicienilor oarecare. Firește că acestora din urmă nu le intră în gând
semnificația faptului petrecut, fiindcă nu-i așa orbirea din pricina
politicului, transformă omul normalității și smereniei în individul ignoranței
și vanității.
Alt
eveniment care mi-a prilejuit un memento a fost Performance | Cluj, 21 decembrie 1989 - „Împușcați-i că nu-s
oameni.
Cu atât
mai mult cu cât nu am fost în anul 89 la Cluj să văd pe viu ce s-a petrecut. Impresionant
prin organizare dar mai ales prin trăire.
Tot pe facebook am pus fotografii și imagini (Față către Față și Am
privit doar).
O minune
a fost la 1 decembrie când ne-am adunat o mână de oameni să facem o
aducere în amintire a peceții numită DR. Mircea Luca pe stadionul lui ”U”. Este
trist și rușinos faptul că autoritățile refuză numele gloriei unui stadion unde
sportul este un mod de a fi și simbolurile sunt cinstite din 1919.
Un alt
ecou unic a fost evenimentul ”Prin ochii noștri” unde fiecare dintre ”U”ști este prezent. Filmul
este de fapt viața, exact așa cum fiecare dintre suporterii lui ”U” au trăit-o
alături de echipă, împreună. În prezentare eu am înțeles ce ne unește: starea
de spirit ”U”. Lăudabilă ideea lui Mihai Hossu.
și în deplasare,
Foarte rar poți
lega prietenii pe criteriul simbolului național în Cluj și aceasta s-a petrecut
numai atunci când mă refer la ”U” Cluj. Chiar și în acest context mai sunt unii
care te pot considera înapoiat ca ortodox dacă încerci să ai rânduială în viață
sau dacă ești contra autonomiei Transilvaniei ori dacă nu recunoști
”superioritatea” ardelenească față de celelalte regiuni ale României, dar le
trec cu vederea această slăbiciune a firii și judecății fără noimă ori naivă.
Să-mi amintesc
despre ceva ce nu voi putea uita. Cele două deplasări la Brașov, alături de
oameni faini prin atașamentul și camaraderia față de ”U”. Vor trece mulți ani
și imaginile ori fotografiile îmi vor sta mărturie, pentru freamătul inimii.
Numai cine merge în astfel de deplasări se poate bucura total de ce înseamnă
unitate și camaraderie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu